De unde vii tu Soare ce-mi umpli dintr-o dată
întreaga încăpere a sufletului meu,
de parcă n-a fost noapte, nici iarnă niciodată?
- Din Patria Iubirii, trimes de Dumnezeu!

De unde vii tu Înger al Tainei și-al Iubirii
punând cununi de raze pe fruntea mea cu spini,
de parcă n-a fost chinul nici plânsul despărțirii?
- Din Patria Luminii, trimes de Ochi Divini!

De unde vii tu Cântec cu susur și răcoare
și lină unduire de zâmbet și de vis,
de parcă n-a fost vuiet și larmă și dogoare?
- Din Lacrima Tăcerii prin Cerul cel Deschis!

De unde vii tu sfântă și dulce Bucurie
întinerind în mine trăirile de Sus,
de parcă n-a fost jale și nor și văduvie?
- Din taina Rugăciunii, trimisă de Isus!

O, unică iubire rămâi-mi neplecată
că-n tine le-am pe toate ca un avut divin...
Când și tu te vei duce îmi rupe dintr-o dată
și ultimele fire în care mă mai țin!