Undeva în Vechiul Canaan,
Acolo lângă râul Iordan,
Se aude un glas din pustie
Ce vestea o Împărăţie.
Este cel ce calea reteza,
Spre iertare mulţi boteza.
De sus a fost ales Ioan
Să îndrume spre Noul Canaan.

Cu apă boteza Ioan, spre iertare,
După el venea un Altul mai mare.
El va boteza cu foc şi Duh Sfânt,
Va aduce mântuirea pe pământ.

Din femeie nimeni ca el nu-i,
Rostea adevărul oricui.
Ca el nimeni nu era,
Totuşi mult se micşora.
Arată spre Unul mai mare,
Dumnezeu fără asemănare.
Ioan este aşa de mic,
De El nu este vrednic.

Pe când în Iordan boteza,
Însuşi Isus lui Se arăta.
Eu am trebuinţă de Tine,
Cum să vii Tu la mine?
Răspuns Isus i-a dat:
„Asta-i ce trebuie urmat.”
L-a botezat pe Emanuel,
Duhul a venit ca porumbel.

Isus, şi eu am trebuinţă
Să întăreşti a mea credinţă,
Dragostea în mine să ardă,
Nicicând să nu se piardă.
De Tine vreau să fiu botezaț
În Duhul Sfânt scufundat,
Roada Duhului să rodească,
Inima mea să Te iubească.