Curățenia, e lege în viața celui mântuit
Nu trebuie ignorată sau chiar abandonată;
Asta dacă vrei să fii în cerul Tatălui Slăvit
Și la a Lui venire, să pleci numai îndată!
Fă-ți curat în suflet, tu, creștin ce-alergi,
Pe calea mântuirii, cea strâmtă, înspre Cer,
Fă-ți curat acum, cât timp mai poți să mergi
Cât timp tu poți gândi, cu tine fii sever!
Taie toți lăstarii, puieții ce-au crescut,
Pe care ignorându-i, ți-au afectat a ta viață,
Dar știu că doare, curat la timp nu ai făcut
Căci tu în cer, cu Isus vei sta față-n față!
Nu doar că-ți afectează viața ta iertată
Dar te și ține-n loc și nu poți alerga,
Nu face compromis, ține haina nepătată
De ești robit, tu muntele nu-l poți urca!
“Oh, Doamne! Învață-mă să fac curat
Nu vreau, de mine, s-atârne niciun lanț,
Învață-mă să rup din viața mea ce e uscat
Și să mă țin mereu, mereu de al Tău braț!”