Un om de stat avea un fiu
De friguri greu răpus.
Și alergă într-un târziu,
Grăbit-naintea lui Isus.

Era galileean sărmanul,
Dar fusese la Ierusalim.
Și știa că numai Domnul
Poate-aduce-un sfânt alin.

- Vino, Doamne, să nu moară!
Vino, astăzi cu grăbire,
Fiindcă frigurile îl doboară.
Vino, dă-i Tu izbăvire!

- Du-te, fiul tău trăiește.
Crede, nu fi îndoielnic.
Căci credința mântuiește,
Dacă poți crede puternic.

Crezând, el a plecat spre casă.
Și robii lui i-au ieșit în cale,
Aducând vestea frumoasă
Că nu mai este-acasă jale.

Și robii bucuroși i-au spus
De ceasul când s-a vindecat:
Ceasul când a vorbit cu Isus.
Fie-I Numele-n veci lăudat!
Amin.
(Luni, 15 noiembrie 2021)