Mi-e inima petală de floare azurie
Ce-așteaptă dimineața cu roua-i aurie.

Mi-e inima aripă de pasare măiastra
Ce zboară într-o clipă spre bolta cea albastră.

Mi-e inima o rază din viața cea eternă
Ce traiul luminează celor fără de vină.

Mi-e inima fiorul din trupul de copil
Ce îmi farmecă dorul ca florile de april.

Mi-e inima o pană de mare scriitor
Ce-așterne cu migală versuri pline de dor.

Mi-e inima suspinul din trupul ostenit
Ce își grăbește alinul mai mult ca orișicând.

Mi-e inima iubirea de mamă-nduioșată,
Îmi este și cântarea de liră-nlăcrimată.

Mi-e inima cuvântul rostit în ceas târziu
Ce îmbărbătează duhul când suflă a pustiu.

Mi-e inima aceasta povestea unui vis
Ce urcă cu îndrăzneală la cer dinspre abis

Să-L vadă pe Cel care cu moartea a plătit
Să nască în orișicare un ucenic dorit.