Când treceam prin valea morţii
Singur şi înfricoşat
Ai venit la mine Doamne
Şi pe braţe m-ai luat...
Mi-ai şoptit că niciodată
Nu vă vei lăsa străin
Şi-ai să mă-nsoţeşti pe marea
Unde-adesea valuri vin
Şi mi-ai spus că-a Ta iubire
Mă va ocroti mereu
Dacă cred în Tine Doamne
Şi mă-ncred în braţul Tău!

Când mulţimile de lacrimi
Au brăzdat al meu obraz
Apăsat de gânduri multe
De durere şi necaz
Da, atunci cu mâna-Ţi blândă
Fruntea Tu mi-ai mângâiat
Şi o pace fără seamăn
Peste mine ai lăsat...
Ţi-am simţit prezenţa sfântă
Ca un Soare-n viaţa mea
Şi, cu toată-a mea suflare
Am primit iubirea Ta!

Dacă nu mi-ai fi Părinte,
Prieten bun şi minunat
Încă-aş rătăci şi astăzi
Într-o lume de păcat
Şi aş fi zdrobit de valuri,
De necazuri şi durere
Dacă nu mi-ai fi Tu, Sprijin
Să-mi dai har... să-mi dai putere
De aceea, iar şi iar
Mă aplec cu mulţumire
Şi Te laud, Te slăvesc
Pentru marea Ta iubire!

Vulcan-22-05-2024
Mary