SA-NVATAM ASCULTAREA


Minunat chip am primit şi un dar preţios;
O viaţă-n Paradis şi din Dumnezeu suflare.
O grădină în lumină scăldată armonios
Cu pomi plini de roade, care mai de care.

Toate roadele mi-au fost date, ca rod săţios,
Doar unul era interzis, eu n-am dat ascultare.
Rodul cunoştinţei binelui şi răului nesăţios,
Am înţeles târziu, pentru mine moarte are.

Viaţa, un dar esenţial, avea scut ascultarea,
N-am preţuit darul, ce l-am primit din iubire.
Şoapta unui şarpe viclean, mi-a fost pierzarea.
Şi din Eden, am ajuns pe pământ în nenorocire.

Trăim pe pământul acesta din moşi strămoşi,
Să învăţăm permanent, ce-nseamnă ascultarea.
Să ştim pentru Dumnezeu, cât suntem de preţioşi,
Cât ne-a iubit şi cum ne-a pregătit El salvarea.

Prin Fiul Lui, Prea Iubit, în toate cele ascultător,
A făcut un plan, dar de izbăvire, pentru omenire.
A dat unicul Său Fiu, să moară, Cel Prea Îndurător,
Ca prin jertfa pe cruce, să avem şi eu şi tu izbăvire.

Isus Hristos mi-a dăruit, ce era cel mai preţios;
În locul meu a murit, să-mi dea viaţă veşnică.
M-a smuls din întunericul infernal şi nesăţios,
Să mă pună pe temelia vieţii, vie şi puternică,

Prin credinţa ce trece peste al nemărginirii hotare.
Viaţa un dar preţios, a sfărmat zidul de despărţire,
Pe care-l zidise al nostru păcat, din neascultare.
Şi ne-a întocmit un act de-nfiere, actul Mântuire.

Urcăm treaptă cu treaptă pe credinţa, ce duce-n cer,
Având încredinţarea că fericirea nu-i un mister.
Și dragoste emanată din inimă pentru semenul tău,
E binele ce-l poţi face, pentru cel ce-ţi face rău.

Gândul şi fapta îmbinate cu iubirea în sfântă armonie,
Pe calea vieții oricui la greu sau bine dai bucurie.
În lupte cu pierderi de valori materiale, eşti puternic.
Şi-n examenele grele ale vieţii, eşti tot mai cucernic.

Când gândul tău, lasă loc gândurilor Lui Dumnezeu,
Dragostea Lui îndelung răbdătoare supune al tău eu.
Glasul tău se transformă în glas blând şi duios.
Şi nu mai răspunde loviturilor, cu un ton mânios.

Intonaţia vocii, măsoară ramurile uscate din fire.
De se mai găseşte câte unul crud, îți dă de ştire,
N-ai atins acea treaptă a vieţii veşnice, numită iubire.
Strigă către Domnul, să-ţi facă Dumnezeiască fire.

Să-ţi dea putere, legătura de viaţă pentru veşnicie,
Să-ţi facă limba o unealtă, folosită cu vrednicie:
În bunătate, îngăduinţă, dragoste, blândeţe şi dărnicie...
Să-ţi fie limba o fibră divină, în a rugăciunii energie.

Viaţa-i un dar sfânt de la Dumnezeu, o putere divină.
Nu ne datora nimic, dar El ne-a dăruit toată iubirea.
Ne-mbracă zi de zi în neprihănire, spală orice vină.
Ne poartă paşii pe calea adevărului, s-atingem mântuirea.


Amin