Coborî între spini o floare divină
O floare ce veşnic trăieşte.
Adu-sa cu Ea o cerească lumină
Şi floarea mereu se-n mulţeşte!

Din ea s-au pornit lăstarele noi
Altoite în Trunchiul divin,
Smul-se au fost din a lumi noroi
Pentru-n loc cei măreţ şi sublim.

Veni pe pământ,o fiinţă cerească,
Şi-aduse cu Ea veşnicia
La cei care vor pe veci să trăiască
Să simtă şi eii bucuria.

Coborî pe o scară din lumea divină
Aşa ca în visul lui Iacob
O fiinţă cerească făcu-Ta lumină
Să vadă şi cel care-i orb.

Toţi spinii din jur să fie curaţi,
De tot ce provoacă otravă
În sîngele sfânt să fie spălaţi
Să poată fi gata de slavă.

Căci nu e pe lume un loc mai plăcut!
Nici Fiinţă mai scumpă ca Domnul
Lăsa-Ta El slava, venind pe pământ
Ca veşnic să fie cu omul.


Dar nu pe pământul acesta amar!
Unde-i plânset şi multă durere!
Ci El pregăteşte o lume de har
Unde veşnic va fi fericire.

18.04.2008gl