Să-mi dai vreau chipul Tău de înger,
Să pot iubi cum Tu iubești,
Să am vreau milă ca și Tine,
Să pot privi cum Tu privești.

Să nu mă pierd pe drumul vieții,
Prin văi adânci ce vin și vin,
De sunt ca Tine-n încercare,
Va fi plăcut și-al meu suspin.

Să-mi dai vreau pacea ce-i din Tine,
Doar liniștit ca să pășesc,
Prin noaptea lungă, răcoroasă,
Spre răsărit doar să privesc.

O negură a nopții crunte,
Să nu oprească pasul meu,
Nici-un pustiu să nu mă țină,
Pe loc în el... chiar de e greu.

Să-mi dai din apa cristalină,
Care nu seacă niciodat,
Să pot sa fiu doar o lumină,
Eu îmi doresc neâncetat.

Să vadă cei ce nu știură,
Că-n viața mea ai apărut,
Să înțeleagă... pentru mine,
Ești tot doar Tu... ce n-am avut.

Să-mi dai prin har o cercetare,
Pe calea Ta să stau aș vrea,
Nu vreau pe cea alăturată,
În față moartea doar mi-ar sta.

De mână să mă ei întruna,
Să nu m-abat din drumul Tău,
Să las în urma mea o urmă,
Plăcută Ție Domnul meu.

Să-mi dai mereu doar bucuria,
Ce vie e și-n strâmtorări,
Să pot sa merg doar pe-o cărare,
Sfârșită dincolo de zări.

Să-mi dai credință și nădejde,
Și doar asemănarea Ta,
S-ajung acolo... lângă Tine,
Odihnă ca să pot avea.
Amin