Cât ești de frumos Tu Doamne,
Ca și floarea ce-o-nflorești,
Ca și firul cel de iarbă,
Ce mereu îl ocrotești.

Esti numai o primăvară,
Ești o stea... un răsărit,
Ești ca gustul cel de miere,
Ca și-un timp plăcut oprit.

Cât ești de frumos când iarăși,
Cerul îl împodobești,
Cu un răsărit de soare,
Ce frumos îl asfințești.

Când pui luna printre stele,
Să n-am teamă-n noaptea grea,
Când izvor ești în pustie,
Să nu obosesc în ea.

Ești frumos ca veșnicia,
Ce în dar eu am primit,
Ca și crinul ți-e mireasma,
Ce-i și-n noapte înflorit.

Un buchet de dor ești Doamne,
Ce în piept îl simt mereu,
Mă înălța după stele,
Și-al meu gând când mi-este greu.

Minunată este calea,
Unde eu te-am întâlnit,
Chiar de nu-i cu flori... dar Doamne,
Sunt pe ea doar fericit.

Frumusețea Ta-i văzută,
Zi de zi... căci eu privesc,
Doar spre Tine-n orice vreme,
Mă încred... nu obosesc.
Amin