Vremuri grele sunt trăite
autor. Diana G. U

Vremuri grele sunt trăite,
Nu mai este cum era,
Astăzi teama e stăpână,
Ruga se aude-abea.

S-au rărit mijlocitorii,
Căci mai grea e slujba lor,
Înmulțiți sunt hulitorii,
Goi de dragoste și dor.

Vremuri grele sunt chiar astăzi,
Ura loc de frunte-a luat,
Se alearga după cinste,
Domnu-n urmă e lăsat.

Este multă-nșelăciune,
Și păcat după păcat,
Căci nu se urmează urma,
Care Domnul a lăsat.

Este și fățărnicia,
Pusă astăzi pe altar,
Răutatea dar și ura,
Parca n-au nici-un hotar.

Fără lacrimi este calea,
Se-aud glume ce-au adus,
Doar ocară pentru Domnul,
Prigonire lui Isus.

Pocăință e schimbată,
Greul ei este lăsat,
Pe o margine de cale,
Și suspinul e uitat.

Este o ușoară cale,
Fără cruce este ea,
Câtă amăgire Doamne,
Fără cruce... nu-i Ta.

Înălțimile coboară,
Sufletele în mormânt,
Uită că Acel din frunte,
E doar unul... este sfânt.

Câtă jale se aude,
Plânsul Tău e auzit,
Prin trăirea cea de astăzi,
Ești Tu iarăși prigonit.

E minciuna o savoare,
Și mândria haina ei,
Cei creștini mai au un nume,
Oamenii spun că sunt răi.

Lăcomia e prezentă,
Pe o cale-n viața lor,
Și invidia-i împinge,
Pe o scară ce cobor.

Adunarea de talente,
S-a umplut... e alungat,
Harul Tău... ce întristare,
Cântul nu mai e curat.

E pe voci azi înălțată,
Slava omului de rând,
Ascultarea e de fire,
Nu mai e de-al Tău cuvânt.

Misiunile-s vacanțe,
Alții când flămânzi ei sunt,
Haina omu-mpodobește,
Seamănă cu cel păgân.

Moda este-n adunare,
Rugăciunile ce-a stins,
Un normal e și păcatul,
De creștini ce e cuprins.

Doamne fă azi o trezire,
Nici-o clipă nu lăsa,
Să se piardă-nvățătura,
Ce-ai lasat-o-n urma Ta.

Și adună azi poporul,
Să nu fie rătăcit,
Să-nțeleagă voia sfântă,
Pentru care ai murit.
Amin