Chiar de mă cuprinde grija,
Niciodată nu mă las,
E cu mine numai Domnul,
Zi de zi... la orice pas.

El mi-e ancora pe mare,
Scut în lupta cea mai grea,
Viața mea i-am daruit-o,
E purtata-n mâna Sa.

Groaza vremurilor astăzi,
Teamă nu pot ca să-mi dea,
Adăpost îmi este-n toate,
Harul Său... iubirea Sa.

Nu mă lasă-n gheara morții,
Viaț-a scris în dreptul meu,
Bucuria mântuirii,
Ca să am în viață eu.

Când din nou amărăciunea,
Umple-al vieții iar pahar,
Ma adăpostesc la cruce,
Dulce e cerescul har.

Nu-i sub soare fericire,
Decât urmă Celui viu,
Chiar de trece mări întinse,
Sau mă duce prin pustiu.

Bucuria-mi este Domnul,
Când tristețea strigă iar,
Nu poate sa stea vre-o dată,
Între noi ca un hotar.

Alipita stau de Stanca,
Ce mereu m-a ocrotit,
Ce mi-a dăruit și viață,
Lângă ea... sunt mântuit.
Amin