Într-o taincă grădină,
Lupta mare se dădea,
Pe o piatră... El... Stăpânul,
Pentru noi îngenunchea.

O-ntristare ca de moarte,
La cuprins... dar n-a oprit,
A luptat până la capăt,
Lupta grea a biruit.

Pe un drum cu pietre multe,
Care răni îi aduceau,
Dintr-o frunte-adânc străpunsă,
Stropi de sânge se scurgeau.

A spălat atâtea inimi,
Ce-au fost roabe în păcat,
Sângele care se scurse,
Era el de Împărat.

Sub o mare apăsare,
Ne-ncetat El doar urca,
Să avem în faț-o urmă,
Ce ne duce-n slava Sa.

Urmă suferinței Sale,
Mântuire ce-a adus,
Urma rănilor în palme,
Azi coboară har de sus.

Să fim cu privirea dreaptă,
Fără a mai șovăi,
Fără murmur sau cârtire,
Gata pentru-a ne răpi.

E aproape astăzi clipa,
Ce v-aduce început,
E aproape veșnicia,
Cu cerescul ei ținut.
Amin