Sunt un fir dorit să crească,
Lângă crucea-nsângerată,
Vreau sa ma atingă raza,
Din lumina Lui lăsată.

Vreau să fiu de-a Sa sudoare,
Care fruntea ia udat,
Eu stropit ca să fiu firul,
Cel de Domnu-nsămânțat.

Sunt o floare înflorită,
Din durerea lui Isus,
Far aprins în larg de mare,
De puterea cea de sus.

Sunt un pelerin în viață,
Ce-a-nțeles că drumul greu,
Este cel ce mă conduce,
Către viață... Dumnezeu.

Sunt un ciob lipit cu tină,
Și-al meu vas l-a curățit,
L-a umplut cu-a Sa iubire,
Ca să fie folosit.

Folosit în vremi cu soare,
Și în clipele cu ploi,
Pentru cei în încercare,
Pentru cei ce-s cu nevoi.

Sunt o pasare ce zboară,
Iar de-mi este zborul frânt,
Strig spre cer ca să coboare,
Mana cu balsamul sfânt.

Nu mă tem... cu mine-i Domnul,
El e Cel ce m-a creat,
Bucuria mântuirii,
Dar și viață-n dar mi-a dat.
Amin