De ce pe toți care-i iubesc
Mi-i ia crâncena soartă?
De ce nu pot eu să trăiesc
Făr-a fi blestemată?
Căci umbra mea de cade acum
Pe fața ta vioaie,
Pe loc tu te transformi în scrum
Rămâne o văpaie.
Micuță stea ce strălucești
Asemenea lui Venus,
Dorința să-mi îndeplinești:
De soartă să fiu dus.
Căci nimeni lâng-o blândă stea
Nu știe ce să facă.
Din mine... e doar umbra mea,
Căci fața mi-e uitată.
eram foarte trista,nu stiam nimic.am inceput sa scriu si a iesit aceasta poezie.sper sa va placa
Mihaela dragă, pune talantul(talentul) pe care Dumnezeu ţi l-a dat, în slujba Lui, şi atunci “blestemul” de care ţi-e teamă acum, va fi transformat, de Domnul, în binecuvântări cereşti. Cred, că toţi colegii care postează poezii pe acest site, aşteaptă cu tot interesul poeziile tale care să-L glorifice pe Domnul Isus Cristos, care a murit şi pentru păcatele tale. Cu stimă colegială, Gh. Barbu.
Mihaela dragă, pune talantul(talentul) pe care Dumnezeu ţi l-a dat, în slujba Lui, şi atunci “blestemul” de care ţi-e teamă acum, va fi transformat, de Domnul, în binecuvântări cereşti. Cred, că toţi colegii care postează poezii pe acest site, vor privi cu interes poeziile tale, prin care să-L glorifici pe Domnul Isus Cristos, care a murit şi pentru păcatele tale. Cu stimă , Gh. Barbu
Ar mai de efect pe site-ul acesta si ai scapa de frica blestemului!
g.p. - chicago