Nu am nimic, decât pe Tine,
Atât de singur am rămas,
S-au năpustit și valuri multe,
În calea mea fac un popas.

Nu am nimic din asta lume,
Căci cei din jur m-au părăsit,
Dar am mereu o bucurie,
Căci Doamne Tu... m-ai mântuit.

Nu am nimic... împrejurimea,
Într-un pustiu s-a prefăcut,
Iubesc doar stelele pe ceruri,
Cu ele stau de vorbă mut.

Doar Soarelui îi cânt întruna,
Pe El îl am eu pe pământ,
Cu El prin jale suntem una,
Pe El îl am mereu în gând.

Nu am nimic... din cele care,
Mă-nconjurau cu glasul lor,
În greul meu se-ndepărtară,
Dar fără ei... eu nu cobor.

O mână cerul îl străpunge,
Sunt ridicat căci sunt iubit,
Tot azi ce am... este iubirea,
Ce pentru mine s-a jertfit.

Am doar privirea îndreptată,
Din cer spre mine zi de zi,
Am îndurarea ce se-ndură,
De-a mea ființ-oriunde-aș fi.

Tot eu ce am este în ceruri,
Tot eu ce-am strâns... e pentru El,
În suflet port ce-mi dăruise,
Pe aripi zbor de porumbel.
Amin