Au înflorit și macii
Și grâul e-n cuptoare,
Ne-arată că-i aproape,
O zi de sărbătoare.

În care rodul gliei,
La cer se va-nălța,
Mai sus de nori în cântec,
Când El va apărea.

Au înflorit și crinii,
Un răsărit așteaptă,
În vântul care strigă,
Privirile ce-apleacă.

Și-n nopți goale de stele,
Păstrează albul lor,
Doriți ca să nu piardă,
Un timp... un ultim zbor.

A înflorit iubirea,
La pieptul ei ne strânge,
Cu roadele divine,
Sub nori întinși ne-atinge.

O floare-i este chipul,
Care ne stă în față,
Să fim ca ea ne spune,
Să fim ca ea ne-nvață.

Ne încălzește raza,
Deschide Paradisul,
Ne șterge-nlăcrimarea,
Ne împlinește visul.

Alungă și tristețea,
Ce vine și ar vrea,
Să clatine pământul,
Dar ea... nu va putea.

E așteptată ziua,
Ce-i peste o tăcere,
Morminte va deschide,
Va fi o înviere.

Un cer se va deschide,
Pătruns de infinitul,
Ce își așteaptă rodul,
Ce-așteaptă răsăritul.
Amin