M-ai învățat ce-nseamnă dragostea... când ura,
La ușa inimii adesea ea bătea,
Să nu mă rătăcesc în umbra morții,
Împins de șoapte multe-n vreme grea.

M-ai învățat ce-nseamnă o putere,
Când viața mă trăgea în josul ei,
Când parcă fără trud-a mea durere,
Eu Doam e o duceam cu pași mai grei.

M-ai învățat ce-nseamnă sa fii floare,
E clipa dăruiri-n vreme rea,
E-acea mireasmă-ntruna ce-i plăcută,
Ce stă doar înflorită-n fața Ta.

M-ai învățat sa văd mereu o țintă,
În fața mea doar Tu te-ai așezat,
S-alerg spre nemurirea ce m-asteaptă,
În locul cel divin și minunat.

M-ai învățat să uit ce-i suferința,
Când tu mă fericeai cu harul Tău,
Ca eu să prețuiesc acele clipe,
În care erai Tu... eram și eu.

M-ai învățat ce e neprihănirea,
Ce-aduce biruință-n lupta grea,
Căci doar neprihănit pot eu Isuse,
S-ajung unde e viață-n slava Ta.
Amin.