Eu faraTine sunt ca spuma, de ape ce se-ntoarce-n larg,
Sunt ca o barcă fără pânze, ca valurile ce se sparg,
Ca ziua fără de lumină, aș fi fără iubirea Ta,
Ca muntele ce se destramă, as fi departe de aș sta.

Departe de credința vie, ce-nvie morții din mormânt,
Ce mută piatra cea mai mare, căci viața nu moare nicicând,
Ea nu se pierde... e lumină, fără de Tine n-aș putea,
Să văd ce mare ți-e iubirea, ce-i nelipsită-n viața mea.

Fără de Tine nici-o clipă, de îndurare n-aș avea,
M-ar duce drumul către moarte, eu slava să nu pot vedea,
Să nu văd străzile de aur, să nu văd cerul doar senin,
Spre întunericul de moarte, aș fi aici eu pelerin.

Fără de Tine nu-s izvoare, de pace-n lumea de păcat,
Nu este liniște sub soare, fără de Tine sunt uitat,
Mi-e inima o rană vie, de vindecare nu mi-ai fi,
O Doamne eu fara de Tine, la capăt moarte-aș moșteni.

Ce minunat că-n asta viață, fără de Tine eu nu sunt,
Ce minunată este ziua, în care eu pornesc cântând,
Ce minunată e cântarea, ce-i numai pentru slava Ta,
Ce minunată e iubirea, nu pot sa fiu fără de ea.

În orice zi... . în orice clipă, în doi mi-e pasul ce-l pășesc,
Căci n-ai lăsat a mea ființă, Tu viața-i vrut să moștenesc,
Spre cer mă-ndrept cu alergarea, privirea mea-i spre chipul Tău,
Ce-n față-mi stă întotdeauna, să nu mă pierd pe drumul greu.
Amin