Nimeni nu-i ca Tine Doamne,
Bun, milos și minunat,
Răsăritul și apusul,
Tu ești Cel ce le-ai creat.

Nimeni nu-i aici ca Tine,
Nici în cer nu poate fi,
Tu faci roua ca să zboare,
Poți să faci și-n noapte zi.

Nimeni Doamne nu-i ca Tine,
Să mă mângâie duios,
Oriunde mi-ar fi privirea,
Văd doar chipul Tău frumos.

Numai Tu ești ca un soare,
Luminând cărarea mea,
Tu ai pus un dor în mine,
Ca să pot înainta.

Nimeni nu-i ca Tine Doamne,
Ca și crinul înflorit,
Ești și tu... dar ca și firul,
Cel de iarbă încolțit.

Tu mi-ai vindecat și rana,
Doar Tu ești vindecător,
Ești minunea ce-mi dăduse,
Aripi ca să pot să zbor.

Nimeni Doamne lângă mine,
Nu a stat în clipa grea,
Decât Tu... cu-a Ta iubire,
Inima ce-mi mângâia.

Tu m-ai înviat când moartea,
Mă ducea pe urma ei,
Ai făcut să fiu eu Doamne,
Printre cei ce sunt ai Tăi.

Tu ești Cel ce-i începutul,
Și sfârșitul e al Tău,
Stăpânești Tu peste toate,
Numai Tu ești Dumnezeu.

Nimenea și niciodată,
Cum ești Tu... nu poate fi,
Ești iubirea ce mă poartă,
Către-o minunată zi.
Amin