Când Tu ești Doamne lângă mine, sunt fără margini fericit,
Străbat ușor o lupt-a vieții, prin care-alerg mai obosit.

Și nu privesc spre rătăcirea, căci noaptea ei îmi dă fiori,
Privesc spre cer... te strig în grabă, te simt căci Doamne Tu... cobori.

Când Tu ești Doamne lângă mine, sunt fără teamă-n ziua grea,
La Tine este răsăritul, și-apusul este-n mâna Ta.

La Tine este chiar și viață, căci moartea Tu ai biruit,
Sunt lângă Tine eu o floare, sub har ceresc ce-a înflorit.

Ce minunat e-n doi pe cale, doar biruință pot avea,
Pășesc pe-o urmă catre Tine, căci Tu mergi Doamne-n fața mea.

Nimic aici nu ne desparte, uniți suntem prin legământ,
Departe stă de mine noaptea, ce-i temătoare de cuvânt.

Departe stă de mine ploaia, și vântul și furtuna grea,
Căci toate știu... sunt o ființa, salvată ce-i prin jertfa Ta.

Zidit am fost pe-u-nalt de culme, de harul Tău iubit Hristos,
Ai ridicat și-a mea privire, atunci când eu priveam în jos.

Când Tu ești Doamne lângă mine, totul e viu... e minunat,
În urmă greu-ntreg rămâne, pe brațul Tău eu sunt purtat.

Și nu ma tem... cred în cuvântul, în care Tu-ai făgăduit,
Ca singur nu-s eu nici-o clipă, că pe pământ... nu-s părăsit.
Amin