Ne va fi rușine poate
Pe înaintași în față
Foarte lesne să-i privim,
Fiindcă vorbe aruncate
Și nu capete tăiate
N-am putut să suferim...
Și la nunta din vecie
Cum să stăm cu ei la masă,
Noi furnici și ei giganți –
Iosif, Daniel, Ilie,
Pavel plin de vrednicie,
Ai jertfirii practicanți... ?
Să-i privim, băgând de seamă
La sfârșitul viețuirii,
Și ca ei să ne silim... !
Să avem de Domnul teamă,
Căci la asta El ne cheamă –
Prin trăire să-L iubim... !
Amin.