Nu cădea de oboseală
Noaptea lumii când se lasă...
Ochiul tău nu îl închide...
Pasul tău nu îl opri...
Dacă simți că somnul morții
Vrea din nou a te cuprinde,
Frate, nu-l lăsa... Veghează... !
Că-n zadar nimic n-a fi... !

Nici sudoarea cea de sânge,
Visul, lacrima... nici dorul...
Focul Duhului din tine
Vântul bate și nu-l stinge... ! –
Luptă să nu-i pierzi fiorul... !
Azi sfințește-te și plânge... !
Astăzi cere-I ajutorul
Domnului... că altul cine-n
Lumea asta să te-ajute,
Când chiar gândurile-ascunse
Doar de Dânsul ți-s știute... ?
Rugăciunile aduse...
Și dorințele nespuse...
Și necaz și bucurie... -
Singur Tatăl tău le știe... !

Nu cădea de oboseală... -
Iată, zorii se arată... !
Și de ce să-ți pierzi cununa
Chiar când noaptea e la urmă... ?
Așteptarea ți se curmă
Astăzi pentru totdeauna –
Bolta-i clară și curată...
Bezna toată se topește...
Soarele pe cer străluce
Mai frumos ca niciodată...

Nu cădea de oboseală... -
Știi că Tatăl te iubește.

Amin.