Nu-Ți cer s-oprești furtuna...
Nu-Ți cer s-o faci să tacă...
Îți cer doar ocrotire prin valuri să îmi lași.
Și sfânta Ta prezență s-o simt întotdeauna.
Cuvântul Tău să-mi fie Lumină pentru pași.

Nu-Ți cer s-alungi durerea...
Nu-Ți cer s-o iei din cale...
Îți cer doar lângă mine, atunci când plâng, să plângi.
Să simt a mâinii Tale străpunse mângâierea
Și-n noaptea cea mai neagră la pieptu-Ți să mă strângi.

La orice întrebare
Nu-Ți cer să-mi dai răspunsul...
Și nici să-mi spui în viața-mi de ce aș-ai lucrat...
Îți cer doar pace sfântă în orice-mprejurare,
Ca pasu-n ce-mi îngădui să meargă împăcat.

Nu-Ți cer să-mi dai o viață
Senină și plăcută...
Nici penele sub talpă să-mi fâlfâie ușor...
Îți cer doar prin durere, prin lacrimă, prin ceață,
Prin lupte nesfârșite, să-mi fii Tu ajutor.

Nu-Ți cer orice dorință
Să-mi împlinești, de-i moarte...
De miezul ei doar lacrimi mi-adună-n veșnicii...
Îți cer numai la capăt s-ajung cu biruință,
Și să-Ți alerg în brațe... De restul, fă ce știi... !

Amin.