Bucuroși în suferință...
Ochii țintuiți spre stele...
Inima – recunoștință
Și-n ușoare și în grele...

Ei, nebunii, zâmbitorii
Cu privirile cerești,
Când pe bolți se-adună norii
Și nu-ți vine să zâmbești...

În prigoană și-n ocară,
Rabdă, binecuvântează...
Și în noaptea cea amară
Fețele le luminează...

Ei în orice timp se roagă,
Chiar de vorbe li se-aruncă –
Rugăciunea le e dragă
Ca odihna după muncă...

Ei întorc obrazu-ndată,
Ca un miel supus și blând,
Spre acel ce-a dat odată,
Mila Celui Sfânt cerând...

Dânșii își iubesc dușmanii,
Chiar cum se iubesc pe sine...
Nu li-i frică de trec anii,
Moartea trupului când vine...

Pacea-n suflet le-o să fie,
Chiar dac-ar privi-o-n față,
Fiindcă cea din veșnicie
Este-adevărata viață... !

Foamea, setea-n a lor fire
Nu le-ntrece niciodată
Dorul de neprihănire,
Stâmpărat ce-a fi odată... !

Goi, dar îmbrăcați în slavă,
Într-o strălucire rară...
Socotiți de lume pleavă,
Însă de Hristos comoară... !

Cred în cele nevăzute,
De privire nepătrunse...
Știu din cele neștiute –
Tainele de lume-ascunse... !

Ei, de oameni chinuiții,
Alinați ce Cel ce-alină...
Tot de dânșii fugăriții,
Dar chemați la El să vină...

Ei, acei disprețuiți
Chiar de către cei din casă,
Dar de Tatăl lor iubiți...
Și iubirea Lui nu-i lasă... !

Ei, rătăcitori pe lume
Și umblând din loc în loc,
Dar pe frunte cu un Nume...
Și în inimi cu un foc... !

Ei, străini fără de țară,
Cetățeni cu sfinții, sus... !
Visători la primăvară,
Trecând iarna cu Isus... !

Ei, ciudații dărniciei,
Ce cu bucurie dau,
Ce în fața veșniciei
Toate înmiit le iau... !

Ei, munciții, lucrătorii
Pentru-Mpărăția Sa,
Chiar de când mijiră zorii,
Până noaptea s-a lăsa... !

Ce nu pot să stea o clipă,
Frământați de-un singur țel –
Trec secunde în risipă... !
Ce să facă pentru El... ?

Ei, aceia ce dau tot
Sau numic, făr’ să se joace –
Ei cu jumătăți nu pot –
În iubire-așa se face... !

Că-L iubesc pe Dumnezeu
C-o iubire-adevărată... !
Viața – jertfă le-a ars greu –
Ea în faptă li se-arată... !

Ei, ce inima curată
Și-au păstrat-o tot mereu,
Ce în ziua așteptată
Vor vedea pe Dumnezeu... !

Ei, numiți ”nebuni” în față –
Omul spune, dar nu știe
Că e-un nobil mod de viață –
Cea mai dulce nebunie... !

Când așa priviți ni-s pașii,
Haideți să trăim frumos... !
Hai să fim ca ’naintașii –
Chiar nebuni pentru Hristos... !

Amin.