Lăstărei de-amărăciune!
Dragii mei, amărăciunea
Începe ca si un lăstar
Apoi devine un copac
Cu fructe de pelin amar
Ea nu te lasă să mai vezi
Un cer senin si luminos
Decat furtuni si norii grei
Ce vor să te apese-n jos
************************
Ea creste, creste, tot mereu
Si crengile-si întinde
Va cotropii sufletul tău
Si Duhul ți-l va stinge
În orice frate sau vecin
Tu vei vedea doar un duşman
Si orisicât ai vrea să scapi
Nu vei ajunge la liman
Prin ea tu poti oricând să dai
Un bun prilej pentru cel rău
Ce va dorii ca tot mai mult
Să-acapareze duhul tău
Avem la Tatăl sus în cer
Să n-ai nici o îndoială
Mijlocitor, ce va gonii
Pe cel ce vrea să dea năvală
E Cel ce luptă-n locul tău
Si singur nu te lasă
Tu spune-I tot necazul greu
Si greutatea ce te-apasă
El are o secure împlântată
La orice rădăcină
Si sufletu -ți va ridica
La pace si lumină
************************
El Însuşi ştie prin ce treci
Când esti în văi întunecate
Încrede-te in Domnul tău
Si-aruncă tot la spate
Isus e Domnul care poate
Să-ți dea, si pace, si iertare
Si sa te ducă nendoit
Pe Veşnica Cărare... . Amin!