Fetița cu chibriturile!

Era o dată-un orăşel
Cu stăzi murdare si ticsite
Unde trăia atăt de greu
Fetița ce vindea chibrite

Umbla pe străzi înfrigurată
Cu mâini crăpate si chircite
Si câte-o dată întreba;
Dar nimeni nu voia chibrite
*************************
Încet, încet se coborâ
O ceață grea peste cătun
Si-o zarvă mare-auzi
Căci, era seara de Crăciun

O prinse noaptea pe fetiță
Căută un adăpost grăbită
Găsi atunci într-un cotlon
O pătură cam uda si găurită

Rochița era subțirică, ponosită
Pierduse mai devreme si-un pantof
Si păturica udă, ruptă
Nu o -ncălzise mai deloc

Îsi aminti atunci pe dată
Si aprinse repede-un chibrit
Văzu atuncea o minune:
Un brad frumos împodobit

Si sub brăduț aevea ea văzu
Pachete de fursecuri aromate
Încet, luă doar câte una
Si le gustă cu bucurie toate

Ea se afla în calda odăită
Bunica masa îi gătea
Friptură, cozonac sfatos
Si pe obraz o mângâia
**********************
Înzori de zi de dimineața
Lângă un zid în colțul ce zăcea
Stătea cu părul ei balai
Cu fața ei senină asa frmos zâmbea

Căci nimeni nu stia
Ce-n vis i se-aratase;
Se încalzise la o sobă
Si cu-n curcan se săturase.

Bunica-n brate o purta
Spre țara cea de sus
Si când ajunse în cer
O puse-n brațe la Isus. Amin!