Din zori de zi pân’ la apus
A mea crucea am de dus.
Tac, când mă clatin, nu disper,
Mă întăresc privind spre cer.

Purtând crucea, nu privesc
La cei ce vor să mă opresc.
Nici înapoi nu privesc,
Nu cumva să mă-mpietresc,
Ci prin Hristos mă întăresc,
În El nădăjduiesc.

De cad sub crucea din spinare,
Isuse, dă-mi a Ta răbdare,
Căci şi pe Simon din Cirene
L-ai ajutat la crucea grea.

Dacă mă plâng că crucea-i grea,
Mă-ncurajezi că voi putea,
Tu îmi dai doar cât pot duce,
Ce e mai greu e a Ta cruce.