Am o pocăinţă mai mult de tinichea,
Nu stau în picioare, mai mult pe podea.
Pe calea îngustă ar trebuii să alerg,
Dar nici măcar la pas nu merg.

Stau când pe burtă, când pe spate,
Fac prostii multe, păcate de toate,
Chiar când soarele pe cer a apus,
Să cer iertare încă nu m-am dus.

Când pic jos şi ajung iar la pământ,
Renunţ, nu lupt, sunt clătinat de vânt.
Refuz a cere ajutor de Sus, din cer,
Păcatul mă leagă cu lanţuri de fier.

Vreau să merg pe cărare doar drept,
Greşelile nu lupt să mi le îndrept.
Uit adesea, omului este cu neputinţă
Să nu greşească deloc în pocăinţă.

Când într-o extremă, când în alta,
Și uit că pentru a evita judecata
Trebuie să merg pe cale pe mijloc,
Să nu mă abat în extreme deloc.

Când greşesc, Duhul Tău mă apasă.
E un semn că de mine încă Îţi pasă.
Văd mâna Ta, Doamne, nu mă lasă,
Doreşti să mă întorc din nou acasă.

Sunt de multe ori foarte încăpăţânat,
De şoapta Ta blândă n-am ascultat.
Mă tot împotrivesc Duhului Tău,
Sunt un om din acela extrem de rău.

Inima mea de multe ori o împietresc,
În schimb urăsc mult şi puţin iubesc.
Cât de departe sunt, Doamne, de Tine,
Tu ne-ai spus în toate „Face-ţi ca Mine!”.

Roade bune de la mine ai aşteptat,
Însă, Doamne, doar Te-am întristat.
Putred până la os şi rău în totalitate,
O cârpă mânjită sunt ale mele fapte.

Isus, mulţumesc că mai am scăpare,
Sângele Tău încă dă şi azi iertare.
Doar Tu mai poţi face o schimbare,
Ajută-mă să-mi răstignesc firea mare.

Ajută-mă să fiu sărac in duhul meu,
Dar plin de Duhul Tău, Dumnezeu,
Zdrobeşte-mi, Isus, a mea fire rea,
Dă-mi mântuirea ce-mi dă fericirea!

Aprinde iar mucul ce fumegă puţin,
Îmbracă-mă în haina cea albă de in,
Du-mă din întuneric iară la lumină,
Aprinde-mi flacăra sfântă şi divină.

Pe ochi unge-mă, Doamne, cu tină,
Inima să-mi fie de Tine mereu plină.
Sufletul meu după tine suspină,
De mult aştept ploaia târzie să vină.

Gura atinge-mi-o c-un cărbune aprins,
Rupe legăturile rele care m-au prins.
Paşii condu-i, Doamne, Tu, pe cărare,
Dă-mi izbândă în ispită când apare.

Fereşte-mă de toate duhurile rele,
Fă-mă să privesc mai sus de stele.
Du la sfârşit în mine ce-ai început,
Ridică-mă, nu mă lăsa jos căzut!