De ce nu vii? ...
Dece nu vii iar pe pământ
Pe norul cel alb, luminos
Ca Rege în slavă, glorios,
Şi nu laşi cerul prea sfânt
Să cobori, o Doamne jos,
Unde strigă al Tău popor
Ce suspină, plânge, geme
Şi nu uită ca să Te cheme,
De urâciuni, multe ce dor
Şi stăruie de-atâta vreme?
Lucrarea îngerului sfânt
În lucrul său, încredinţat
Ce pune semnul cel curat,
Pe frunte ca un legământ
Tot încă nu s-a terminat?
Cât mai este timp de har,
Vrem acum să fim sfinţiţi
Prin semnul sfânt ocrotiţi
Şi salvaţi din chin şi-amar
Când cei răi, vor fi loviţi!
Când plăgile şi-or revărsa
Potirul lor peste pământ
Şi n-o mai fi niciun Cuvânt,
Când rănile multe-or fixa
Pe toţi cei fără legământ...
Când apă nu o fi, ci sânge
Pentru a bea, cei însetaţi,
Atunci cu ochii-nlăcrimaţi
În zadar cu toţi vor plânge,
Căci n-or mai fi mângâiaţi.
Când ciuma, se va întinde
Pe pământ cu-al ei omor
Într-un dezastru-ngrozitor,
Când anarhia va cuprinde
Pe omul crud, răzbunător...
Tu-atunci vei fi cetate tare,
Un loc de adăpost şi fugă
Când toţi cei răi ne alungă,
Şi-n clipele de strâmtorare
Vom înalţa a noastră rugă.
Flavius Laurian Duverna
20 aprilie 2008