Omule, ce dis-de-dimineață
Tot vrei să strângi în astă viață,
Prin tot ce te trudești mereu,
Întreabă-te, ești cu Dumnezeu?

Te-ntrebi oare ce-ți rămâne,
Mai prinzi oare ziua de mâine?
Te-ai gândit la viața ta
Ce vei lua când vei pleca?

Biblia ea ne vorbește
Și nu e o simplă poveste,
De un om cu faimă mare
Împărat, om cu valoare.

El a căutat plăcere în toate,
Dar înainte de moarte,
A realizat că pe pământ
Totu-i goană după vânt! .

Căci Solomon a căutat
Să fie un desfătat.
Aproape totul a încercat,
Dar nimic nu l-a săturat.

Istoria și ea vorbește,
Parcă desprins din poveste,
De un tânăr împărat
Ce la război a plecat.

Lumea să o cucerească,
Firea să o împlinească.
Când aproape a reușit,
Moartea la el a venit.

În țărână a plecat
Acest viteaz împărat,
Doar istoria-i de el,
A murit ca toți la fel.

Da, de Macedon vorbesc,
Puțin vreau să-l amintesc,
Din viața lui să învățam,
Să nu dorim să-l urmăm.

Caligula și Dominițian,
La fel și ei, an de an,
Au cerut închinare,
Ca la zei adorare.

S-au crezut dumnezei,
Dar acuma chiar și ei
Zac de mult în țărână,
Moartea deloc nu amână! .

Dar Biblia dă speranță
Și o șansă la viață.
De un om ea ne vorbește
Ce moartea o biruiește! .

Singurul ce putere are,
Ține moartea la picioare,
Boldul morții-a biruit
Prețul morții l-a plătit.

Și ne dă un mare țel,
Să-L urmăm mereu pe El.
Viață ca să primim,
Moartea să o biruim.

Îl cheamă Isus Hristos,
Numele cel mai frumos! .
Pe toți la El ne cheamă,
Bine ar fi să-L luăm în seamă.

Este Domn peste toate,
Peste viață, peste moarte.
De vrei să ai un viitor,
Acceptă-L ca Mântuitor.

Nu pierde timpul ca Macedon,
Nici vremea ca Solomon,
Răscumpără-l frumos,
Așa cum cere Hristos.