Frați și surori din adunare,
Domnul îndeamnă pe fiecare
Să veghem prin bunătate
Și să fim uniți în toate.

S-avem gândul acela-n noi,
Gând de pace, nu război,
Să căutăm să ridicăm
Și nu ca să demolăm.

Să căutăm pe alții să-i udăm,
Din inimă totul să dăm,
Nepăsători să nu stăm,
Mereu să ne-mbărbătăm.

Mereu cu mâna întinsă,
Nu de lăcomie prinsă,
Să ajutăm pe toți în nevoi,
Isus ne răsplătește apoi.

Vorba fie dreasă cu sare,
Mereu să dea alinare,
Dragostea acea frățească
Dintre noi să nu lipsească.

De avem aceste fapte,
Isus este cu noi în toate.
Și-om păși așa mereu,
Călăuziți de Dumnezeu.

Dar de aici nu ne-ncadrăm
Și-n nevoi nu cercetăm,
Suntem complet rătăciţi,
Niște copii răzvrătiți.

Și în loc să ridicăm,
Peste picioare ne dăm.
Suntem pleavă și neghină,
Nicidecum fii de lumină.

Fraților, să ne oprim
Și un pic să ne gândim
Unde ne-ncadrăm noi?
Căutăm pace sau război?

Căutăm noi să ridicăm,
Sau vrem doar să dărâmăm?
Căutăm noi unitate,
Sau ne-njunghiem pe la spate?

Azi să ne cercetăm un pic,
Toți, de la mare la mic.
Lăsăm noi răniți în urmă?
Mai facem parte din turmă?

Frate, azi vreau să zic
Că nu-i un păcat mic,
Este unul foarte mare
Ce distruge pe fiecare.

Azi un lucrul eu propun,
Cu toată inima îl spun,
Ca unealta de dărâmare
S-o îngropăm fiecare.

Și ca un rob cuminte,
Să luăm doar unelte sfinte,
Ce zidesc și întăresc
Lucrarea Tatălui ceresc.

La rădăcină să nu săpăm,
Doar apă bună să turnăm.
Să punem și îngrășământ,
Să îngrijim de cel înfrânt.

Frate, de sapi pe alții la rădăcină,
Nu ești condus de lumină.
Tu aduci asupra Domnului rușine
Atunci când ataci pe oricine.

Dar de cauți să zidești,
Cuvântul să-l împlinești,
Ești născut prin Duhul Sfânt,
Nu aparții de pământ.