Două Legi

De ce există-azi două Legi
În mine-n veşnicul război,
Cu firea ce greu o-nţelegi
Cum el se poartă între doi?

Privind la veacurile-n urmă
Primul om, ce-a fost creat,
Vedem cum ispita-i curmă
Viaţa lui, ce i-a schimbat.

Atunci s-a-nfiripat păcatul
Denaturând cursul normal,
Al Legii prea sfinte în altul
Benefic, pentr-un alt ideal.

Astfel, o altă lege a apărut
Ce s-a înfipt în neascultare,
Şi care pe loc, a şi început
Lucrarea sa împotrivitoare.

Şi Legea Duhului de viaţă
A adevărului mare, suprem,
Cu Legea firii, drept în faţă
Se luptă sub greul blestem.

Şi-acuma, cine mă va izbăvi
De trupul acesta de moarte,
Dacă o, Doamne, Tu n-ai fi
Învingător şi peste moarte?

În veci de veci recunoştinţă
Ţie-Ţi aduc, şi-Ţi voi cânta,
Smerit şi în sfântă umilinţă
Genunchii cand îmi voi pleca.

Flavius Laurian Duverna
20 aprilie 2008