Oare de când nu te-am lăudat?
Și totuși, Doamne, nu mai lăsat.
Oare de când nu ți-am mulțumit?
Și totuși Tu mereu mai iubit.

Mă porți în carul Tău de biruință,
Mereu, Doamne, îmi dai credință.
Dar ades uit că toate-s de la Tine,
Și cred că tot ce am, mi se cuvine.

Văd cum ești cu mine neîncetat,
Văd biruința, mă porți necurmat.
Și orice val, orice furtună apare,
La Cuvântul Tău, într-o clipă dispare.

Atunci când pic jos, din neveghere,
Doamne, Tu, ești Cel ce-mi dai putere
Mă întărești și mă ridici mereu,
Îmi ierți tot păcatul meu greu.

În umblare mea prin aceasta viață,
Tu mă scoli în fiecare dimineață.
Tu mi-ai dat tot ce am nevoie,
Doar îmi ceri să umblu în a Ta voie.

Dar chiar și celor răi dai binecuvântare,
Mereu arăți milă și dai îndurare.
Peste orice făptură dai ploaie și soare,
Pe toți ne chemi să ne dai iertare.

Azi vin sincer la Tine să mulțumesc,
Pentru dragostea ce-o primesc.
Pentru iertare ce o primesc mereu,
Azi vreau să te laud Domnul meu.