O, Tată, iară am greșit,
Păcatul m-a neliniștit.
Și acum sunt tulburat,
Păcatul, pacea mi-a luat.

Am spus vorbe negândite,
Am făcut fapte rele, osândite.
Firea nu mi-am răstignit,
N-am vegheat, m-a biruit.

Sunt lovit val după val,
Și parcă nu mai ies la mal.
Ceartă multă văd mereu,
Sunt atacat din greu.

Sunt atacat în mândrie,
Și uneori din a mea prostie.
Răspund înapoi cu mânie,
Fac rău la alții și mie.

Nu rabd totul cum mi-ai zis,
Nu cer ajutorul cel promis.
Mă las condus de "eul" meu,
Nu arăt ca un fiu al Tău.

Renunț așa ușor mereu,
Când dau un pic de greu.
Uit că sunt copilul Tău,
Mă las biruit de rău.

Am o viață chinuită,
Prin firea mea nerăstignită.
Fiindcă nu sunt vegheator,
Sunt un învins, nu un biruitor

Azi sunt sus plin de har,
Mâine jos de păcat murdar.
Îți las mereu un gust amar,
Căci păcătuiesc mereu iar.

Nu mă las stăpânit de Tine,
Sunt biruit de păcat când vine.
Fiindcă vorbește firea din mine,
Și te fac mereu, mereu de rușine.

O, parcă m-am săturat de sărăcie,
Vreau vremuri de înviorare să fie.
Vreau să depășesc această stare,
Vin din nou azi și cer iertare.

Știu, Doamne, mila Ta e mare,
Mereu mă ridici, mă pui pe picioare.
Dar eu sunt slab și cad mereu,
Te rog schimbă-mă Dumnezeu.

Ajută-mă să stau lângă Tine,
Vreau să te urmez cum se cuvine.
Știu, sunt slab, gol și murdar,
Dar știu ce mare e al Tău har.

Cei păcătoși au trebuință,
Să-i ierți și să le dai biruință,
Fă în mine din nou o înnoire,
Să nu mai fiu condus de fire

Și această sărăcie spirituală,
Fă-o pe deplin să dispară.
Adu, Doamne, multă bogăție,
Să aduc rod bun pentru împărăție.