Mă-nvăluie gândul în dor de cer
Și depărtarea-i așa mare...
Prin ochii minții mă văd un rebel,
Gârbovit de reaua alergare.
Și văd o Cale ce mă duce Sus,
Prin Mielul ce S-a jertfit la cruce,
Văd sângele-n val de rubin curs,
Spălând păcatul lumii pierdute!
A Ta iertare o simt pe deplin,
Din zori de zi dulcea chemare,
Mâna-ntinsă; și eu rămân străin
De Adevăr, Viață, de schimbare.
Sedus și prins în lațul lui Satan,
Și-n ochiul timpului,
neiertător,
Mă zbat să fug de-aici, s-ajung la mal,
Unde m-așteaptă al meu Salvator!
Cu dor de cer și sufletul curat,
În lacrima durerii,
Stăpâne
Iartă-mă, ridică-mă din păcat,
Și leagă-mă Isuse de Tine!
Amin!