De simţi că se-ofileşte-n tine duhul
Caută să afli repede, izvorul,
Adapă-te de la izvorul vieţi
Să poţi ajunge zori dimineţi!

Când vântul î-ţi brăzdează iar fiinţa
Şi peste tine vine neputinţa!
Aleargă la Isus să-ţi dea putere
Să poţi intra pe poartă-n nemurire

Când inima mereu se micşorează
În dragoste ea nu mai activează!
Chiamă-l pe Domnul, ca să-ţi dea iubire
Să poţi ajunge unde-I fericire.

Când buzele-s uscate de tăcere
Căci nu sunt folosite în cântare
Nu înceta ca să-L slăveşti pe Domnul
Şi vei primi răsplată la tot rodul.

Când mâinile le simţi c-am obosite
Pentru săraci, nu au fost instruite,
Chiamă săracii, dă-le din ce ai,
Odată vei ajunge şi tu-n rai.

Atuncea vei simţi din nou putere
Urcând, treaptă,cu treaptă-n fericire
Vei traversa de gândul neputinţei
În Paradis, ţara făgăduinţei.


4/20/2008gl