Din Geneză
... Când creaţia, a început,
Şi pământul, soare, lună,
Şi mii de stele-au apărut
Aşa cum Creatoru-a vrut
A fost numită: foarte bună!

Pământul, cel pustiu şi gol
Cuprins în haos şi-ntuneric,
Şi-a restrâns apele-n ocol,
Cu-nvolburări prin rotocol
Într-un glob în formă sferic.

Domnu' a zis: , , Fie lumină!’’
Şi ea de noapte-a despărţit,
Întâia zi, ce-a fost deplină
Cu zarea ei de farmec plină
Cât timp lumina a strălucit.

Iar apele, ca să le împartă,
Dintre-alte ape-nvolburate,
El a gătit cerul să despartă
Pe-a Lui misterioasă hartă
A lor cuprinderi măsurate.

S-a arătat de grab-uscatul
Şi el a fost chemat pământ
Cât vezi de-a-lungul şi latul.
Completând astfel în spaţiul
Planetele, prin glasul Sfânt.

Şi-au fost făcuţi luminătorii:
Unul de zi, unul de noapte,
Cu scop de-a fi Stăpânitorii
Ce s-au numit guvernatorii
Ai lumii, care-a fost create.

Şi soarele, el imediat locul
Pe ceru-albastru şi-a fixat,
Eternizându-şi astfel focul
Înţelegând care-i e scopul
Căldura în raze-a revărsat.

Luna, şi-a preluat sarcina
De-a reflecta în stăpânire,
Primind de la soare lumina
Şi-a devenit astfel regina
A nopţilor, prin strălucire.

Pe cer, El stelele a rânduit
Pe-a lor cărări prestabilite,
În vastul drum prin circuit
Din veci de veci fiind gândit
Să-şi ducă faima neclintite.

Prin spaţiul inter planetar
Mulţimi cohorte, în Galaxii,
A fost trasate de-un hotar
În voia-I cea prinsă în har
Cu sori, şi-alte sisteme vii.

Prin legile, ce le respectă
Şi nu se-abat din calea lor;
În ordinea sacră, perfectă,
Analizând lucrarea-i certă -
Ele-L măresc, pe Creator.

Astfel au fost şi-or rămâne
În veci lucrări nepieritoare,
În Universul ce-ncă spune
Că Dragostea nu va apune,
Prin forţa Ei cea Creatoare!

Flavius Laurian Duverna
20 aprilie 2008