Când biruiesc, o altă luptă vine
Și-o altă încercare mai aprinsă...
Și-adesea, Tată, strig printre suspine
S-apari la timp cu mâna Ta întinsă...

Și parcă dormi senin pe fund de barcă...
Și valurile barca-n jos o lasă...
Și simt c-atâtea spaime mă încearcă...
Și – Iartă-mă... ! – gândesc că nu-Ți mai pasă.

De-aș ști c-atunci încerci a mea credință... –
Cu ochii-nchiși Tu valu-l vezi preabine... ! –
M-aș ridica, privind la biruință,
Peste talazuri reci, s-o văd cum vine... !

Dar sunt slăbit acum... și mi-e rușine...
Deși-am văzut ades cât ești de MARE -
De-atâtea ori Te-ai îndurat de mine...
Când nu speram nimic, mi-ai dat scăpare... !

În slăbiciunea mea, Te strig cu groază,
Ca un copil ce-n noapte strigă ”Tată!”
Și-n barca mea stai drept precum o rază
Ce risipește-ntunecimea toată... !

Se-aruncă valul mut 'napoi în apă,
Căci glas de Dumnezeu îi poruncește... !
Și ființa mea, din nou, cu viață scapă...
Și aurul credinței strălucește... !

De-acuma, orice val se mai ridică,
Oricât de furios, de ’nalt, de rece,
Tu ești de partea mea... și nu mi-e frică... ! -
Pe toate lângă Tine le voi trece... !

Pân’ la limanul scump al bucuriei,
În Țara mea iubită și frumoasă...
Când voi intra-n odihna veșniciei,
Fără furtuni pe marea viforoasă...

Amin.