TE SLAVESC!


Senine raze binecuvântate mă-nsoţesc...
Şi-n suflet se adună mai des bucuria.
Şi liniştea şi pacea în Tine, Isus găsesc...
Când în inima mea, Tu torni armonia.

Cu blândeţea revărsată de bunătate,
Prin Harul iubirii Tale nemărginite,
Faci să fim două suflete îngemănate,
Siameze, ce nu mai pot fi despărțite.

Strălucește raza Ta, Isus, veşnic Soare,
Peste mine, în ceasul greu de-ncercare.
Şi simt peste mine, bunătatea Ta mare,
Şi braţul puternic ce mă ridică-n picioare.

Mă-mbraci în haina neprihănirii,
Țesută cu migală din sfântă iubire.
Şi o flacără curată, a Dumnezeirii,
Duce neprihănirea, în mine, la-împlinire.

Dintr-o iubire ce n-apune niciodată,
Eşti rază de lumină, toată revărsată,
Peste inima-mi zdrobită şi îndurerată.
De îndurări nu m-ai lipsit vreodată.

M-ai smuls din plasa morţii, iubitor
M-ai mângâiat, cu glasul Tău blând,
Mi-ai fost alături, în focul din cuptor...
Şi-ai depărtat al trupului meu mormânt.

Prin focul Agape ce cu iubire-nfrăţeşte,
Sufletul meu în Tine. Isus, a găsit izbăvire.
Am văzut, cum a nemuririi floare înfloreşte,
Din grija, ce mi-o porţi cu nemărginire.

Ai destrămat a gândurilor mele ceaţă,
Să vad clar calea, ce mă duce-n veşnicie.
Ai pus făclia eternă, să lumineze a mea viaţă,
Să n-ajug să mă pierd în a mea nimicnicie.

Ai revărsat pacea peste a inimii gândire,
M-ai făcut mai puternică, învăţând să iert,
M-ai învăţat ce-nseamnă adevărata iubire...
Te Slăvesc Isuse, nu vreau să Te pierd!

Amin!