Cine-a pictat cu măiestrie florile... ?
Cin’ le-a ales cu dragoste culorile... ?
Cine-a turnat în cupa lor parfumul
Și-a-mpodobit cu ele grădinile și drumul... ?

Cine-a brodat rochițele câmpiei... ? –
Pe una verde... pe-alta ruginie...
Pe alta miliarde de stele a cusut –
Răbdare pentru toate Cine o fi avut... ?

Și-n păsărele Cine-a pus viață... ?
Și-n trilul lor Cine-a sădit speranță... ?
Și Cine-a pus în ele drag să cânte –
Să-și laude Creatorul și omul să-l încânte... ?

Dar Cine-a pus căldura Lui în Soare –
Să mângâie Pământul cu ardoare... ?
Și-n chipul lui Cine-a aprins lumină,
Ca ochii noștri lumea s-o vadă mai sublimă... ?

Cine-a ascuns povești de dor în vânt,
Ca să le strige-n fugă, să le șoptească blând... ?
Și-așa bunăvoință ca să aline-n zbor
Atâtea rândunele... și berze... și cocori... ?


Mi-s ochii larg deschiși spre-albastrul cer
Și înțeleg mai mult acest mister,
Când glas de nori și raze-mi îngână tot mereu...
Și ceea ce e-n jur: COPILE, DUMNEZEU... ! ! !

Amin.