Totul e deşertăciune,
Şi e goană după vânt,
Eclesiastul ne spune,
În al Domnului Cuvânt.

Un neam trece, altul vine,
Omul este trecător,
Pe pământ pentru o vreme,
Vine, pleacă... Călător!

Ce folos din toată truda,
De tot ce-a agonisit,
Când Domnu-i opreşte pasul,
Pleacă gol... Cum a venit.

Soarele răsare, apune,
Toate sunt în frământare,
Totul trece şi iar vine,
Nimic nu-i trainic sub soare.

Toate trec ca valul mării,
Ca frunza luată de vânt,
Omule ia bine seama,
Cum trăieşti pe-acest pământ.

Ce folos de toată truda,
Şi de traiul zbuciumat,
Dacă nu îl ai pe Isus,
Degeaba ai adunat.

Strânge sus comori în ceruri,
Care veşnice vor fi,
Alipeşte-te de Domnul,
De El nu te despărţi.
Amin!