Mi-aș risipi dorul

Mi-aș risipi dorul printre cuvinte
Pe drumul acesta privind înainte
Căci pieptul mă strânge de dorul șuvoi
Pe drumul acesta privind înapoi

Mi-aș presăra tot dorul și l-aș închide-n file
Sub ruga bunicii cea plânsă pe Psaltire
Și mi-aș ascunde dorul cu - ntreaga mea făptură
Sub ruga sfântă a mamei cea plânsă pe Scriptură.

Și mi-aș topi tot dorul cu al crinilor parfum
La piept cu bucurie copiii să-mi adun
Cu cei micuți ca îngeri care-mi
răsar în prag
Deși le sorb privirea abia-i zăresc de drag

Pe drumul acesta înapoi și înainte
Îmi seamăn dorul printre cuvinte
Oriunde mi-ar curge al vieții crâmpei
Mă arde dorul după ai mei

Oriunde m-aș duce înapoi sau înainte
Mă arde dorul dintre cuvinte
Pe drumul acesta ce urcă în sus
Fior peste suflet ce nu poate fi spus
Mă arde dorul după Isus

Cu roua dimineților din psalmi mi-aș stropi dorul
Și l-aș sădi duios la margini de izvoare
Din el să răsară în alb către soare
Flori de speranțe nepieritoare

Mi-aș alina dorul la pieptul cel de Tată
Să-i mulțumesc de-a pururi de vina mea iertată
Cu-ntoarcerea acasă în inimă și- n minte
De prețul mântuirii cel fără de cuvinte.

Ghiță Stoian
30.05. 2024