PE TABLITA STATEA SCRISA VINA
Cu ochii minţii... la Golgota... văd trei cruci,
Mă-nfior... văd un Om cu răni mari... adânci.
Se aude zarvă mare de gloate... şi ciocane.
Dezlănţuind păcatul adamic... din firile umane.
Se aude ura condamnând la moarte iubirea.
Un popor batjocorea înveninat... Nemurirea.
Păcatul adamic... cu ultima suflare răcnea.
Plin de mânie... în nimicnicie... icnea.
Între doi tâlhari... era pus Cel Prea Sfânt,
Întunericul... cuprindea întregul pământ.
Călăii... au împărţit hainele Lui între ei.
Şi-au tras la sorţi cămaşa Lui... cei mişei.
Şi astfel... ceea ce spusese Isaia s-a împlinit.
Fiul Omului... din dumnezeire... aşa a pătimit.
Pe o tăbliţă stătea scrisă... spre ştiinţa tuturor
Vina... : „Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor!"
Fiul Omului... Dumnezeul Isus... atârna pe lemn.
Purtând cu El... păcatul lumii... blând şi demn.
De bunăvoie... trupul Lui la moarte l-a dat.
Să salveze omenirea... de pedeapsa pentru păcat.
Ochii Lui... erau senini... plini de imensă iubire.
Din trupul cu răni... curgea sângele în sfinţire.
Iubea şi ierta... spăla păcatul cu al Lui sânge.
Trupul... pâine pentru viaţă... pe cruce se frânge.
Tatăl... a întors înspre oameni faţa... de la El.
Iar Isus murea... jertfă pentru om... ca un Miel.
Omenirea pierdută... un dar minunat a primit.
Mântuirea... şi împăcarea cu Tatăl Slăvit.
Amin!.