Apără-mă Tu Doamne
Totuși stau ca o stâncă tare
În mijlocul lor, și ei tot aruncă-n mine
Aruncă să mă sfărâme-n bucăți

Fiecare ia câte o piatră, care mai de care
Să fie tot mai mare
Dar piatra care este-n mine
Nicidecum nu o vor dărâma

Căci această piatră, ești Tu
Și fiecare își va lua osândă
Fiecare își va vedea la urmă greșelile
Fiindcă tu scoți totul la lumină

Da, Tu scoți tot ce este întuneric
La lumina Ta cea curată
Tu nu te lași să fii batjocorit
Și cine este-n mine? Oare nu Tu?

Pe cine batjocoresc ei?
Pe Tine, Tatăl meu Sfânt
Tu ești în orice mielușea
În orice întâi născut, din Tatăl

Să vină cel batjocoritor
Și să se judece cu Tine
Se va vedea gol și murdar
Și lipsit de orice bine

Să vină și acea mielușea
În ea se va vedea bucurie …
Lumina fetei Tale
Peste fața ei de bebeluș

Să vină și cei mari
În ei nu se va vedea decât
Gârbovire și gust amar
Nu vor înțelege bucuria bebelușului

Să vină toți cei plini de lumină
În ei se va vedea bucuria bebelușului
De ce se va vedea această bucurie?
Fiindcă și ei sunt batjocoriți precum el. .