Și Domnul tău, Isus, a plâns odată,
Când se ruga la Tatăl în grădină... -
Privește fața Lui însângerată...
Ascultă-I glasu-n strigăt cum suspină...
Știa așa de bine c-o să moară...
Știa că El e jertfa, blândul Miel...
Și cupa suferinței cea amară
A vrut-o-ndepărată de la El.
Căci partea-I omenească, zbuciumată,
S-a îngrozit de ceea ce-o să vină...
Și I-a trimis din ceruri al Lui Tată
Să-L întăreasc-un înger de lumină.
Era o luptă grea, un chin de moarte,
Căci El era și Om și Dumnezeu...
Dar Tatăl Lui n-a stat nicicum departe –
A fost cu El în ceasu-acela greu... !
Și-n viața ta sunt nopți de întristare,
Când nu poți să-nțelegi de ce-i așa,
Când lacrimile curg atât de-amare...
Dar Dumnezeu e-atunci de partea ta... !
Tu-nchide ochii... El deschide cerul...
Stai în genunchi, chiar glasul de ți-e frânt...
Și-ndată se coboară Porumbelul –
Când te ridici, ești tare și ne-nfrânt... !
Și Domnul tău, Isus, a plâns odată...
Și ochii tăi sunt astăzi un izvor...
Dar totul văd doi ochi iubiți de Tată,
Și Tatăl vine El în ajutor... !
Amin.