Râd suav în înălțime
Bolta de lumini umplută...
Florile căzând sublime
Pe țărâna prea tăcută...

Fluturi cu aripi de gheață,
Iară noaptea licurici...
Sus – e forfotinda viață.
Jos – țărâna cu furnici.

Mingea focul își revarsă
De acum de-așa departe
Pe copii cu fața arsă
De atâta sănătate...

Bucuria lor ce crește
În atâtea jocuri sună...
Și-n a bunilor poveste,
Noaptea, sub sclipiri de lună...


Însă totul se sfârșește
Ca un vis la dimineață –
Lumea toată se oprește
Pentru ziua cea măreață -

Sună trâmbița – Trezire... !
Sfinților, a fost destul... ! –
Spre-a ateilor uimire,
Se-mplinește-al Cărții sul.

Fericiți cei ce au parte
De întâia înviere –
Peste ei a doua moarte
Nu mai are vreo putere... !


Voi, care-ați murit în Domnul,
Vă urmează fapta dreaptă –
V-ați dormit în pace somnul...
Răsplătirea vă așteaptă... !

Amin.