Trebuie să-ți scriu, iubite...
Dacă nimeni nu-ți va scrie,
Te vei duce-n veșnicie
Cu blestemul de urgie...
Clipele aici trăite
Ard așa ca o hârtie –
Flacăra e-atât de vie...
Cum te duci?

Trebuie să-ți scriu... că-i poate
Ultima avertizare.
Se vor pierde în uitare
Cerul și pământ și mare –
Toată lumea asta... Toate.
Doar Cuvântu-n veci răsare
Peste veacuri ca un Soare.
Da, în veci... !

Doar Cuvântul este Viață –
Elixirul nemuririi,
Antidot al putrezirii –
Crudei condamnări a firii –
Și lumina ta din ceață,
Jos, în valea-ntunecirii...
Glasul dulce al Iubirii...
Farul tău.

Strânge-l, ține-l și trăiește –
Viața e de azi în tine.
Cine s-o răpească? Cine?
Poftele cu mâini haine?
El, Cuvântul, te iubește... !
Că știi asta cât de bine...
Spune azi fără rușine:
Sunt în El și El în mine –
SUNT AL LUI... !

Amin.