Tu crezi că Tatăl tău e Dumnezeu?
Tu crezi că El e Domn în Univers?
Și-atunci de ce suspini așa de greu,
Cu chipul frânt, de-orice speranță șters... ?

Tu crezi că El e peste tot Stăpân?
Că brațul Lui e tare de nespus?
Și-atuncea deznădejdi de ce-ți rămân... ?
De ce le-aduni... ? De ce nu le-ai distrus... ?

Tu crezi? Îmbărbătează-te acum... . !
Tristețea nu le șade unor sfinți...
Căci ai ales al mântuirii drum,
Cu tot cu bucurii și suferinți... !

Să-ți fie bucuria Lui Isus
În inimă adânc și pe-al tău chip... !
Nădejdea de-o tărie de nespus,
Și întristarea clipă de nisip... !

Chiar dacă azi nu poți să înțelegi
De ce-i așa, de ce s-a întâmplat,
Ridică-ți mâna lacrima să-ți ștergi –
Nu ești de Tatăl tău nicicând uitat... !

Și nu uita – ascultă-mă ce-ți spun –
În ceasul vieții tale cel mai greu,
Când valurile parcă te răpun,
Și-atuncea Tatăl tău e Dumnezeu... !

Amin.