Un legământ fără cusur
Și fără vreo sfârșire
E azi – Tăierea împrejur
În inimă, nu-n fire,
Prin Duhul, nu cu un cuțit,
Și fără de durere...
Din ziua-n care am primit
Cereasca Lui Putere.

Printr-un pustiu călătorim
Spre veșnica Cetate –
E Canaanul ce-l dorim
Și știm că nu-i departe...

Din Stâncă apă a țâșnit –
Isus Hristos e Stâncă –
Izvorul ce ne-a curățit
Și care curge încă...

Din ceruri mană i s-a dat
Lui Israel ca hrană,
Dar azi Hristos cel întrupat
Ne e cerească mană.

Și Adevăru-i stâlp de nor
Și stâlp de foc în noapte,
Călăuzind un sfânt popor
’N-ale dreptății șoapte.

Și Templu-i sfânt – de Dumnezeu
Minune făurită...
Și-o piatră vie sunt și eu,
În zid de stau lipită.
Prin veacuri este neatins
De orice stricăciune.
Rămâne-voi de dânsul prins,
Ferit de-ntinăciune... !

Și Mare Preot e Hristos
Și vina ni-i iertată,
Că sânge-a curs dintr-Însul jos,
Pe culmea-nsângerată...

El e și Mielul pe Altar,
Că-ntr-Însul nu e vină...
Și-a dat popoarelor, prin har,
Și viață și lumină...
Și nu mai trebuie adus
Vreun miel de ispășire –
Iertare dă Hristos Isus,
A lumii mântuire... !

Iar jertfe astăzi încă sunt,
Dar vii – pe noi în viață.
Pe-altar s-aducem trupul sfânt,
Cu mulțumire-n față.

Iară tămâia e acum
A rugilor cuvinte –
Spre cer se suie ca un fum,
Să-I fie înainte.

Iar untdelemnul cel din vas
În om Putere sfântă,
Că cele vechi nu au rămas,
Cum Cartea ne cuvântă.

O nouă zi a rânduit
De-odihnă ca să fie,
Acel ce-ndemnu-a auzit
Chiar ”astăzi” ca să vie -
Cât încă ”astăzi” poți să spui,
Nu te-mpietri și vină... !
Odihnă cum dă Dânsul nu-i –
El sufletu-ți alină...

În Vechea Lege cum primeai
Așa făceai ’nainte –
Ochi pentru ochi ’napoi dădeai
Și dinte pentru dinte...
Puteai să te răzbuni... dar azi,
Când unul te lovește,
Să îți întorci cel’lalt obraz –
Primește tot... Iubește... !

Atunci era ”Nu preacurvi!”
’N-a Legii Vechi lumină.
Da-n inimă azi de-ai pofti
Pe cineva, ai vină...

În Lege-i scris ”Să nu ucizi!”,
Cum Domnu-a spus odată.
Dar azi de-n ură te închizi,
Vei fi la judecată.


Un Legământ desăvârșit...
Un Har și nu o Lege...
Un om prin Duhul înnoit,
Ce poate să dezlege
Orice-l mai ține de Pământ,
Orice păcat ce-l leagă...
Un om ce luptă ca un sfânt,
Cu inima întreagă... !

Atâția Slova a ucis,
Dar Duhul a dat viață,
Precum în Sfânta Carte-i scris.

Și-n scumpa dimineață,
Lupt necurmat să fiu erou,
Prin harul ce mă ține,
Al Legământului, cel Nou...
Dar, Tată, fii cu mine... !

Amin.